Singuratea s-a transformat de-a lungul anilor intr-o povara de care nu putem scapa. Incercam cu disperare sa gasim un partener care sa ne inteleaga, sa ne sustina, sa ne fie alaturi in momentele grele, sa ne completeze.
Dar ce se intampla daca nu gasim pe acel cineva dispus sa faca totul pentru noi?
1 = pustietate
M-am pus pe treaba: am calculat atent pe o foaie de hartie, adunand fiecare moment fericit, scazand fiecare lacrima varsata, inmultind cu fiecare femeie care mi-a trecut pragul usii si impartind la toate dezamagirile pe care le-am avut. Rezultatul? Din intreaga ecuatie am ramas doar eu, cu amintirile mele, cu sufletul pustiu, cu lucrurile nespuse si cu inima franta.
Suntem trecatori prin vietile oamenilor: niciodata nu ne asezam, niciodata nu spunem ca ramanem definitiv. Doar presaram pulbere de fericire, apoi ne lasam dusi de cea mai mica suflare de vant. Se spune ca timpul trece, dar nu-i asa … timpul ramane, noi suntem cei care trecem prin timp.
1 + 1 = fericire
Dragostea vine si trece. In momentul in care sageata lui Cupidon te-a lovit, nu mai tii cont de nimic, uiti de reguli, de durerea lasata de relatia anterioara. Te indragostesti si simti ca zbori, intreaga lume este a ta, inima o ia la galop, fluturii isi fac de cap in stomac, pe o hartie de un alb imaculat imaginatia iti deseneaza cu linii groase viata pe care o vei avea. Nu ai nicio putere in fata dragostei si nici nu ii poti cere lui Cupidon sa indrepte sageata catre altcineva pentru ca tu nu mai vrei o alta dragoste.
Astfel, unu se transforma in noi. Nu mai exista “Eu”, ci “Noi”. Pasiunea pune stapanire pe tine, fiecare por iti da de gol iubirea. Tu nu mai existi, ci intri intr-o relatie in care pronumele “Noi” te domina, te transforma, te imbolnaveste.
Dragoste sau nebunie?
Niciodata nu am spus ca nu exista dragoste sau ca nu poti avea un final fericit, ci din contra, cred cu toata inima ca pentru fiecare dintre noi exista cineva care sa ne completeze si ca o data va aparea in viata noastra, schimbandu-ne in totalitate.
Tot ce vreau sa subliniez este puterea relatiei care ajunge sa ne sufoce, chiar daca nu ne dam seama. Nu mai exista independenta, prietenii sunt tot mai putini, iesirile in oras singur sunt in trecutul indepartat, in timp ce prietenii comuni sunt la ordinea zilei, petrecerile alaturi de cupluri par mult mai distractive decat de obicei, iar noul grup de prieteni a devenit familia ta.
Nu exista nicio persoana care sa te asigure ca totul va fi pana cand moartea va va desparti. Exista posibilitatea sa fii parasit sau, din contra, sa descoperi ca nu ea este cea alesa. In acel moment lumea se va prabusi peste tine deoarece nu va mai exista nimic. Din viata cladita alaturi de ea vor ramane doar ramasite, iar tu vei fi acolo pentru a culege amintirile, a te hrani cu durerea si a plange cu sufletul.
Unu, un numar fericit
Invata sa acorzi o importanta deosebita tie insati si abia apoi relatiei deoarece, cunosti o femeie de cateva zile, saptamani, luni sau, in cel mai fericit caz, ani … dar cu tine esti intr-o relatie de zeci de ani, asa ca incearca sa lucrezi la aceasta relatie deoarece ea are prioritate.
Asa ca, prietene, ai grija intotdeana la ceea ce (iti) faci. Te dedici in totalitate viselor tale/ei, ai un nou motiv de a trai intens, vrei sa ai un nou inceput ... dar la tine te mai gandesti? Nu te contrazic ca nu ai fi fericit in momentele astea si in cele ce vor urma, dar (intotdeauna exista un dar) gandeste-te macar o fractiune de secunda la ce s-ar intampla cu tine daca tot ceea ce traiesti este doar un vis si la un moment dat vei fi obligat sa te trezesti din el. Ce se va intampla cu tine atunci, cu lumea ta? Vei vrea sa ai parte de un nou inceput?! Putin probabil ... vei ajunge sa-ti doresti sa fi din nou singur.
Cherish your life!
